Universitatea de Vara Bucium
Drumuri romane
|
Simpozion "Patrimoniu românesc – Patrimoniu European" Sub înaltul patronaj al Academiei Române Paris 26 – 27 Mai 2008, Prima ediţie dedicată Roşiei Montane Roşia Montană şi munţii sǎi auriferi riscǎ distrugerea totalǎ din cauza procedeelor preconizate pentru exploatarea aurului. Acest simpozion îşi propune sǎ facǎ cunoscutǎ diversitatea şi bogǎţia patrimoniului natural şi cultural din aceastǎ regiune a Carpaţilor Occidentali (a Munţilor Apuseni), în douǎ zile de întâlniri cinematografice şi dezbateri. Specialişti din mai multe ţǎri europene – arheologi, arhitecţi, economişti, actori publici şi privaţi ai unei politici de patrimoniu – vor dezbate viitorul acestei regiuni, într-o abordare (într-un spirit /demers) de dezvoltare durabilǎ.
26 mai : FESTIVAL DE FILM documentar despre patrimoniul de la Rosia Montana Cinéma l’Arlequin : 76 rue de Rennes, 75006 Paris Intrare liberǎ 27 mai : Sesiune de Dezbateri asupra patrimoniului de la Rosia Montana Urmatǎ de Vernisajul expoziţiei de fotografie « Tara de piatrǎ » de Horia Ciugudean Si de lansarea albumului de fotografii cu acelaşi titlu. Salonul de Aur al Palatului de Béhague : 123 rue Saint Dominique, 75007 Paris Rezervare obligatorie / Inscriere pâna la data de 12 mai 2008 la adresa www.patrimoineroumain.fr
Asociaţia RPER – Rencontres du Patrimoine Europe - Roumanie Relaţii cu presa : Dora Voicilǎ Cuprins Prezentare generală Roşia Montană : geografie şi istorie Prezentarea Festivalului de film documentar despre patrimoniul românesc Prima ediţie : Roşia Montană Synopsisul filmelor documentare Programul Reuniunii de comunicare-dezbatere pe tema patrimoniului Roşiei Montană Mesajul dlui Virgil Niţulescu, Secretar de Stat în Ministerul Culturii Mesajul dnei Corinne Lepage, fost Ministru al Mediului Mesajul dlui Bogdan Olteanu, Preşedinte al Camerei Deputaţilor în Parlamentul României Mesajul dlui Dinu Bumbaru, Secretar general al ICOMOS Mesajul dlui Eddie O’Hara, raportor general pentru probleme de patrimoniu cultural, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei Repere bibliografice ale intervenienţilor şi tematici ale intervenţiilor Mulţumiri Parteneri
Prezentare generală
Fiecare epocă are propria percepţie a patrimoniului. Fiecare epocă proiectează ca pe un ecran valori, vise şi temeri. (Jean Musitelli, preşedintele Institutului Naţional al Patrimoniului, fost ambasador al Franţei pe lângă UNESCO, preşedintele celei de a 15-a ediţii a Reuniunii de comunicare-dezbatere pe tema patrimoniului) Cum proiectează epoca noastră propriile valori, vise şi temeri pe ecranul patrimoniului românesc? valori… În Europa, scara valorilor corespunde culturii de conservare a apelor, aerului, naturii şi patrimoniului cultural, care defineşte şi legitimează naţiunile prin specificitatea lor. În România însă, ca de altfel în toate ţările foste comuniste, răsturnarea scării valorilor lasă loc unor speculaţii economice efemere şi tulbură formarea unei conştiinţe europene care se hrăneşte cum ce este mai bun din moştenirea ei naturală şi culturală. vise… Vise non-negociabile se conturează din ce în ce mai clar în două registre. Pe de o parte, visele din lumea afacerilor, care vor să convingă că noile modele de peisaje artificiale servesc natura şi omul. temeri… Orice intervenţie, în orice parte a lumii, poate avea consecinţe necontrolate. Totuşi, specialiştii şi cercetătorii pot aprecia „efectul domino” cu o mare probabilitate.
Ştefana Bianu Curator Simpozion
Roşia Montană: geografie şi istorie Roşia Montană (în germană Goldbach şi în maghiară Verespatak) este o localitate minieră situată în centrul Carpaţilor Occidentali, sub Munţii Metaliferi, la 80 km de Alba Iulia, 15 km de Câmpeni şi 11 km de Abrud. Este situată în valea Roşia, bogată în minereuri, în special fier, ceea ce îi conferă o culoare roşie, de unde numele comunei în română şi maghiară. Compusă din 16 sate, comuna are o suprafaţă de 41,61 km² şi o populaţie de 4145 de locuitori (potrivit recensământului din 2002). La 800 m altitudine în valea Roşia, crestele line ale colinelor întâlnesc înalţii masivi muntoşi care păstrează încă urmele exploatării prelungite. O caracteristică unică a acestui peisaj este prezenţa a nenumărate lacuri artificiale, iniţial create pentru a servi activităţii miniere, astăzi destinate agrementului (peste 150 de astfel de lacuri pe suprafaţa comunei Roşia Montană). În împrejurimi se află două formaţiuni geologice unice, declarate Monumente ale Naturii: Piatra Corbului şi Piatra Despicată. Existenţa milenară a localităţii este atestată încă din antichitate sub numele de Alburnus Maior, alături de una dintre cele mai vechi tradiţii în exploatarea metalelor preţioase în Europa. Primul document unde acest nume apare înscris este o tăbliţă de ceară datând din 6 fébruarie 131. Oraşul roman a fost fondat în timpul epocii împăratului Traian, ca un oraş minier cu coloni din Iliria, dar exploatarea aurului a fost practicată aici încă din preistorie şi în continuitate de către daci. Prin dimensiunile, tehnica şi stadiul de conservare al galeriilor romane, Roşia este unul dintre cele mai importante situri arheologice de extracţie minieră antică din Europa, aşa cum o demonstrează studiile şi declaraţiile recente ale cercetătorilor francezi, români, austrieci şi germani. Regiunea a început să preocupe opinia publică naţională şi internaţională în momentul în care compania canadiană, Gabriel Resources Ltd., a dorit să deschidă aici cea mai mare mină deschisă din Europa (42,82 km²), utilizând tehnica separării aurului cu cianuri, ceea ce presupune distrugerea unei suprafeţe totale de 16 km² cuprinzând cinci munţi, patru biserici şi cimitire, ruinele galeriilor miniere şi ruinele oraşului roman Alburnus Maior, precum şi poluarea zonei la un nivel care ar dura sute de ani. Pentru ca proiectul să fie rentabil din punct de vedere economic, Roşia ar trebui să fie împărţită în patru mine deschise, în timp ce Valea Corna ar fi transformată într-un heleşteu de depozit de cianuri cu o suprafaţă de 6 km². Se estimează că proiectul ar produce în total 196 milioane tone de deşeuri de cianuri. Compania Gabriel Resources Ltd. nu a primit încă toate autorizaţiile necesare pentru începerea proiectului şi a pierdut o serie de procese intentate de către organizaţii non-guvernamentale care se opun acestui proiect. Academia Română, Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică şi Biserica uniată şi-au exprimat opoziţia faţă de proiectul minier. Se opun de asemenea proiectului numeroase organizaţii non-guvernamentale, mai ales Asociaţia Rezidenţilor Alburnus Maior, organizatoarea campaniei „Salvaţi Roşia Montană” la care s-au asociat Greenpeace şi organizaţii politice precum Federaţia Europeană a Partidelor Verzi. Consiliul European pentru Oraşe Mici şi Sate, cu role consultativ pe lângă Consiliul Europei, a depus recent Ministerului român al Mediului o cerere oficială solicitând refuzarea autorizării proiectului. ICOMOS a transmis în 2007 o scrisoare similară Primului Ministru al României. Festivalul de film documentar despre patrimoniul românescPrima ediţie: Roşia Montană 26 mai 2008, 18h00 - 22h00 Cinéma l’Arlequin, 76 rue de Rennes – 75006 Paris O serie de documentare excepţionale dedicate Roşiei Montană. Distinse în numeroase festivaluri de film internaţionale, documentarele reflectă splendoarea acestei regiuni din Carpaţii Occidentali şi complexitatea acestui subiect – exploatarea aurului din profunzimile munţilor – ce a stimulat imaginaţia şi talentul cineaştilor. Fiecare documentar pune într-o lumină nouă frumuseţea peisajelor, bogăţia tradiţiilor ancestrale, interesul istoric suscitat de prezenţa vestigiilor arheologice daco-romane, şi mai ales, destinele oamenilor profund ataşaţi acestor ţinuturi. Unii dintre realizatori şi protagonişti vor fi prezenţi la proiecţii. 1. Amurgul aurarilor, de Cristina Oancea / 2007, 30 min, subtitrat în franceză 2. Aurul Carpaţilor, de Flaviu Bărbăcaru / 2008, 25 min (extrase), dublat în franceză 3. Noul Eldorado, de Tibor Kocsis / 2005, 76 min, subtitrat în franceză 4. Roşia Montană – Realitatea unei legende, Producţie TVR / 2007, 17 min, subtitrat în franceză 5. Simpozionul Internaţional de Sculptură Monumentală Roşia Montană 2006, de Doina Lăcătuş / 2008, 15 min, dublat în franceză 6. Blestemul aurului, de Eugen Leahu / 1996, 10 min, subtitrat în franceză
Reuniune de comunicare-dezbatere pe tema patrimoniului Roşiei Montană27 mai 2008 Salonul de Aur al Palatului Béhague, 123 rue Saint Dominique – 75007 Paris În prezenţa Ambasadorului României în Franţa, Excelenţa Sa Teodor Baconschi şi a Preşedintelui Academiei Române, Ionel Haiduc Moderator: Flaviu Bărbăcaru, Comisar Simpozion
Mesajul Domnului Virgil Niţulescu Secretar de Stat în Ministerul Culturii din România Excelenţă, Doamnelor, Domnilor, Vă mulţumesc pentru interesul faţă de patrimoniul cultural al Roşiei Montane, interes manifestat prin organizarea acestui Simpozion, a cărui primă ediţie este dedicată Roşiei Montana. În acest sens, ţin să vă asigur că Ministerul Culturii şi Cultelor va continua să protejeze monumentele istorice şi siturile arheologice din zona Roşia Montana. Am fi foarte fericiţi dacă, pentru toate zonele foarte importante pentru patrimoniu, organizaţiile nonguvernamentale ar putea milita peste tot în lume, aşa cum o faceţi dumneavoastră; din această perspectivă, Roşia Montana constituie un exemplu. Considerăm că, prin prisma respectării convenţiilor internaţionale şi legilor române, şi prin prisma programelor de educaţie socială a societăţii civile pentru explicarea importanţei patrimoniului cultural, putem aştepta resultate importante pentru o dezvoltare durabilă în România, dezvoltare care să fie bazată şi pe protejarea şi valorificarea obiectivelor culturale.
Corinne LepageAvocat, fost Ministru al Mediului Din nefericire, agenda nu îmi permite să particip la simpozionul dedicat Roşiei Montana. Regret acest fapt cu atât mai mult cu cât patrimoniul natural şi cultural al acestei regiuni din Carpaţi este excepţional. Protejarea şi punerea în valoare a acestui patrimoniu constituie un element important al politicii comunitare privind patrimoniul. În mod evident, în materie de dezvoltare durabilă, exemplul este esenţial. În acest sens, simpozionul va permite demonstrarea importanţei pe care România o acordă patrimoniului său, din perspectiva principiilor emise de Uniunea Europeană. ICOMOSReprezentanţi ai autorităţilor române şi ai Academiei române, Doamnele şi Domnilor, Regret că nu pot fi alături de voi cu ocazia acestei reuniuni pe tema patrimoniului. Reuniunile anuale ale comitetelor noastre europene din aceeaşi zi de la Berna, înainte de Adunarea noastră generală din Quebec din septembrie mă impiedică şi ţin să mulţumesc Doamnei Director a Secretariatului nostru, Gaia Jungeboldt, pentru că a reuşit să găsească loc într-o agendă foarte încărcată pentru a veni şi a vă transmite acest mesaj din partea ICOMOS. ICOMOS – Consiliul internaţional al monumentelor şi siturilor – este un organism non-guvernamental internaţional şi interdisciplinar, fondat în 1965 la Cracovia şi al cărui sediu se află la Paris, ca urmare a invitaţiei personale a ministrului André Malraux. Cu cele în jur de 150 de comitete naţionale şi internaţionale, ICOMOS este cea mai importantă reţea profesională dedicată mediului consacrat conservării, protecţiei şi punerii în valoare a monumentelor, siturilor şi ansamblurilor din întreaga lume, reunind în jur de 9000 de experţi şi instituţii dedicate acestei cauze esenţiale în perioada contemporană. ICOMOS este, împreună cu ICCROM şi UICN, unul dintre cele trei organisme consultative pe lângă Comitetul Patrimoniului Mondial, în conformitate cu termenii Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial din 1972. În baza acesteia şi în colaborare cu Centrul Patrimoniului Mondial al UNESCO, ICOMOS consiliază Comitetul asupra propunerilor de înscriere depuse de către unul dintre cele 185 state membre ale Convenţiei pentru bunurile culturale, inclusiv peisajele culturale, în ceea ce priveşte stadiul de conservare al bunurilor înscrise deja, şi în ceea ce priveşte orice altă chestiune de aplicare a Convenţiei. Printre activităţile fundamentale impuse de statutele sale, ICOMOS este în primul rând ca un mecanism de legătură între autorităţi, instituţii şi persoane interesate de conservarea monumentelor, siturilor şi ansamblelor oferindu-le o reprezentare în cadrul reţelelor internaţionale. Astfel acţionăm pe bază de comitete naţionale care reunesc aceste persoane şi instituţii la nivel naţional şi într-o perspectivă constructivă şi profesională, bazată din 2002 de un Document de angajament etic. Este cazul României al cărei comunităţi de profesionişti în domeniul conservării este foarte competentă şi a ştiut să menţină o participare activă în cadrul ICOMOS încă din perioada sa de început, în ciuda încercării tragice din timpul sombrului regim Ceauşescu. De altfel, cu ocazia unei vizite a ramurii româneşti a familiei mele din Bucureşti, am avut plăcerea de a-l întâlni pe dl Preşedinte Sergiu Nistor şi pe d-na Secretar Irina Iamandescu şi pot să vă asigur de atenţia lor profesională cea mai importantă pentru cazul Roşia Montana. În activitatea sa, ICOMOS dispune de referinţe precum regulamente şi alte texte doctrinare adoptate de către Adunarea noastră generală pentru a putea oferi practicienilor de orice afiliaţie sprijinul unui experinţe acumulate şi extrase prin munca comitetelor noastre internaţionale; de exemplu, în ceea ce priveşte administrarea patrimoniului arheologic sau conservarea patrimoniului vernacular. Ansamblul acestor referinţe este public şi disponibil pe website-ul nostru : www.icomos.org. Statutele ICOMOS îi impun să lucreze la elaborarea şi, şi mai mult, la aplicarea instrumentelor internaţionale în beneficiul monumentelor, al siturilor, al ansamblurilor şi a oricărei alte forme de loc patrimonial; spre exemplu, convenţiile şi recomandările UNESCO sau ale altor instituţii europene. În acest sens, colaborăm activ la punerea în aplicare a Convenţiei Patrimoniului Mondial şi, de asemenea, ICOMOS şi reprezentanţii săi au colaborat la lucrările care au dus la adoptarea Convenţiei europene privind peisajul, în 2000, de către Consiliul Europei. În materie de patrimoniu mondial, ICOMOS acordă o atenţie sporită Articolului 5 al acestei Convenţii. De cele mai multe ori uitat în umbra deliberărilor intense privind înscrierea siturilor pe prestigioasa Listă a Patrimoniul Mondial, acest articol constituie totuşi un text fundamental din care toate statele ar trebui să se inspire pentru a da o formă concretă şi naţională angajamentului lor faţă de patrimoniul cultural şi natural. Merită să fie enunţat în această adunare: Articolul 5 Pentru asigurarea unei protecţii şi a unei conservări cât mai eficace posibil, precum şi a unei puneri în valoare cât mai active posibil a patrimoniului cultural şi natural situat pe teritoriul şi în condiţiile adecvate fiecărei ţări, Statele membre ale prezentei Convenţii vor face eforturi pe cât posibil pentru: (a) adoptarea unei politici generale menită să confere o funcţie patrimoniului cultural şi natural în viaţa colectivă şi să integreze protejarea acestui patrimoniu în programele de planificare generală; (b) instituirea pe teritoriul lor, în măsura în care acestea nu există deja, a unui sau a mai multor servicii de protejare, conservare şi punere în valoare a patrimoniului cultural şi natural, dotate cu un personal specializat şi dispunând de mijloace care să permită realizarea sarcinilor care îi incumbă; (c) dezvoltarea studiilor şi cercetărilor ştiinţifice şi tehnice, precum şi perfecţionarea metodelor de intervenţie care permit unui stat să facă faţă pericolelor care îi ameninţă patrimoniul cultural şi natural; (d) luarea măsurilor juridice, ştiinţifice, tehnice, administrative şi financiare adecvate pentru identificarea, protejarea, conservarea, punerea în valoare şi reanimarea acestui patrimoniu; şi (e) favorizarea creării şi dezvoltării de centre naţionale şi regionale de formare în domeniul protejării, conservării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural şi natural, precum şi încurajarea cercetării ştiinţifice în acest domeniu. În mod particular, să reţinem această frază a primului alineat : „ ... să confere un rol acestui patrimoniu în viaţa colectivă şi să integreze protecţia sa în cadrul înstrumentelor de planificare generală”. Există aici o bază pentru conceptul modern de dezvoltare durabilă care ar trebui să fie amintit în mod regulat asemeni unui proverb filosofic. Toate aceste elemente nu sunt departe de cazul Roşia Montana care ne reuneşte azi aici, la Paris, într-o reuniune menţionată de Curierul Internaţional însuşi, în pagina 18 a numărul său 916 din 22 – 28 mai 2008. În realitate, acest dosar preocupă ICOMOS de câtiva ani şi Adunarea sa generală a fost sesizată de 3 ori pe aceasta tema, în 2002 la Madrid în Spania, în 2003 la Victoria Falls în Zimbabwe, şi în 2005 la Xi’an în China. De fiecare data, Adunarea adopta rezoluţii prin care manifesta autorităţilor române preocuparea ICOMOS faţă de propunerile şi lucrările de exploatare minieră intensivă de pe acest sit de înaltă valoare patrimonială prin arheologia sa, prin peisajul său şi prin construcţiile tradiţionale apărute de-a lungul secolelor. În rezoluţiile sale, Adunarea generală oferă, de asemenea, întregul sprijin profesional al ICOMOS autorităţilor române, precum şi comunităţilor şi întreprinderilor vizate. În urma acestor rezoluţii, autorităţile române au fost contactate, iar Preşedintele ICOMOS, Prof. Dr. Michael Petzet a vizitat situl în compania reprezentanţilor Guvernului şi a comunicat Ministrului Culturii un aviz din partea organzaţiei. De altfel, acest dosar se înscrie într-un context internaţional particular prin faptul că se găseşte într-un cadru european multinaţional, precum şi prin faptul că priveşte interese internaţionale, în special canadiene, şi un sit care estimăm că ridică o miză de natură înternaţională prin importanţa sa pentru umanitate ca martor al unei activităţi majore a cărei influenţă, prin intermediul Imperiului Roman care obţinea o parte din bogăţia sa, se întinde pe un teritoriu vast şi pe mai multe continente. În acest sens, ICOMOS a ţinut să reamintească angajamentele României în acord cu termenii Convenţiei pentru protecţia patrimoniului mondial şi a invitat autorităţile sale să analizeze posibilitatea propunerii de înscriere a acestui sit pe Lista Patrimoniului Mondial. În 2004, ne-am manifestat preocuparea privind dosarul Roşia Montana pe lângă miniştrii Afacerilor Externe ai Canadei. Ţară puternic angajată în punerea în aplicare a Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial, Canada este unul dintre liderii mondiali în extragerea aurului şi intenţionează nominalizarea Klondike, situl celebrei goane după aur din 1898. Societatea canadiană este animată de reflecţii şi analize privind acţiunile, accidentele ecologice rezultate în urma utilizării cianurii şi, mai global, responsabilitatea etică a marilor companii miniere canadiene, mai ales de pe teritoriul continentului african care, de asemenea, abundă de mine de aur legendare asociate marilor civilizaţii. În Canada precum şi la scară internaţională, ICOMOS n-a dorit să transgreseze termenii mandatului său de organizaţie internaţională şi interdisciplinară, definit în statutele sale, şi să devină parte implicată într-o dezbatere polemică. Acestea fiind spuse, am adoptat rezoluţii, înclusiv în cazul Roşia Montana, în raportul nostru Heritage at Risk 2007-2008, publicat la Berlin pe 18 aprilie 2008, şi beneficiază de rezoluţii şi avize ale comitetelor sale; de exemplu, ale colocviului de la Pecs, din mai 2004, şi ale Comitetului nostru internaţionale privind administrarea patrimoniului arheologic, de la Lyon, din septembrie 2004. Pe de altă parte, ICOMOS urmăreşte evoluţia acestui dosar şi înţelege că România îşi actualizează în prezent cadrul juridic, în special în materie de evaluare şi tehnologie de extragere prin utilizare a cianurii. Acest lucru va permite, fără îndoială, efectuarea de evaluări patrimoniale independente în vederea sprijinirii luării de decizii privind pertinenţa şi, în cazul de faţă, modul şi întensitatea exploatării aurifere ţinând seama de „carrying capacity” a sitului Roşia Montana, atât din punct de vedere ecologic şi social, cât şi din punct de vedere al acestui patrimoniu cultural şi istoric care îi conferă o valoare excepţională la scară mondială. Încă o dată, ICOMOS invederează autorităţilor şi instituţiilor române, precum şi altor organisme, disponibilitatea reţelei sale de colaboratori şi experienţa sa în materie de conservare şi de punere în valoare a patrimoniului. Ni se pare pertinent să vedem în acest caz o ocazie „de aur” pentru elaborarea unui model care va inspira şi alte întreprinderi, comunităţi şi state în recunoaşterea şi dezvoltarea durabilă a unui patrimoniu minier din ce în ce mai apreciat ca element al marii aventuri umane. În acest sens, este de dorit accelerarea muncii ştiinţifice pentru identificarea siturilor şi a ansamblelor patrimoniale care mărturisesc istoria minelor şi tehnologia lor. Pe langă carierele preistorice, Lista Patrimoniului Mondial numără câteva situri de extragere minieră precum remarcabilele mine de sare de la Wieliczka, în apropierea Cracoviei, în Polonia, sau mina de salpetru de la Sewell din Chile. Fără îndoială că există încă loc şi pentru alte situri demne să facă parte din inventarul locurilor care mărturisesc aventura umană în toată diversitatea ei, inclusiv în cele mai recente expresii, chiar cele rezultate din epoca Revoluţiei industriale şi din era economiei globalizate. Dincolo de cazul Roşia Montana, să acceptăm această provocare, precum şi cea de a dezvolta modalităţi de conservare a patrimoniului, adaptându-ne apetitul colectiv astfel încât generaţiile viitoare să poate să ne fie recunoscătoare. Pantagruel al lui Rebelais spunea: Ştiinţă fără conştiinţă e deşertăciunea sufletului. În 2008, să tragem învâţăminte astfel încât vorba să fie de asemenea în aur. Montreal, azi 25 mai 2008, semnez, Dinu Bumbaru Secretar general ICOMOS
Mesajul Domnului Bogdan Olteanu Preşedintele Camerei Deputaţilor a Parlamentului României Onorată asistenţă, Stimaţi organizatori, Stimaţi invitaţi, Doamnelor şi Domnilor, Ţin să vă mulţumesc pentru onoarea de a fi invitat la această reuniune importantă şi îmi exprim regretul pentru faptul că obligaţii imperioase ce ţin de activitatea din Parlamentul României mă impiedică să mă alătur vouă. Dar, sunt foarte încântat să am posibilitatea de a vă transmite, prin intermediul reprezentantului meu, punctul meu de vedere, în calitate de Preşedinte al Camerei Deputaţilor, privind acest subiect important al simpozionului pe care îl organizaţi – Roşia Montană - patrimoniu românesc, patrimoniu european. Proiectul de exploatare a rezervelor de aur şi argint de la Roşia Montană este un subiect care mă interesează foarte tare şi a cărui evoluţie o urmăresc îndeaproape pentru a veghea ca dreptul tuturor părţilor implicate din această zonă să nu fie lezat – atât în ceea ce priveşte dreptul la libera iniţiativă, dar cu condiţia respectării mediului înconjurător, cât şi în ceea ce priveşte dreptul cetăţenilor şi al aleşilor politici la o informare corectă. Ţin să precizez de la bun început că autorităţile române susţin pe deplin dezvoltarea economică, dar rezerva privind proiectul de exploatare a Munţilor Apuseni, din iniţiativa societăţii Roşia Montană Gold Corporation, se datorează faptului că acest proiect nu a prezentat garanţii clare pentru a dovedi că mediul înconjurător nu va fi afectat. Din nefericire, există motive de îngrijorare în ceea ce priveşte procesul de exploatare prin utilizarea cianurilor care ar produce o degradare notabilă a mediului natural. Din cauza riscurilor pe care le implică acest proiect de exploatare minieră, m-am implicat 100% încă de la început, printr-o serie întreagă de acţiuni concrete, în această dezbatere pe tema situaţiei Roşiei Montane. În consecinţă, ca urmare a participării Ungariei la procedura de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător pentru proiectul Roşia Montană, în cadrul contextului transfrontalier, au fost organizate o serie de întrevederi cu partea maghiară pe această temă. În aprilie 2007, la Pecs, am întâlnit-o pe Doamna Katalin Szili, Preşedintele Parlamentului Ungariei, şi cu această ocazie am semnat un acord de cooperare interparlamentară. În februarie 2007, Camera Deputaţilor a Parlamentului României a găzduit o acţiune a Fundaţiei pentru o Societate Deschisă care a cuprins şi o expoziţie de fotografie pe tema Roşia Montană, eveniment care a avut ca obiectiv sensibilizarea parlamentarilor şi a opiniei publice. De asemenea, pe fondul unor controverse aprinse între societatea civilă şi mediile academice pe de o parte, şi titularul proiectului, societatea Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) pe de altă parte, Comisia pentru Administraţie Publică, Amenajarea teritoriului şi Echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor a iniţiat o serie de acţiuni la nivel parlamentar în efortul de a analiza situaţia exactă a impactului asupra mediului înconjurător pe care acest proiect îl are asupra zonei Roşia Montană. La cererea Comisiei, pe pagina web a Camerei Deputaţilor a fost lansată o rubrică specială dedicată cazului „Roşia Montană”, care furnizează informaţii clare asupra istoricului şi a aspectelor tehnice şi sociale ale acestui caz, punctele de vedere ale autorităţilor, şi de asemenea un forum de discuţii care permite cetăţenilor şi tuturor instituţiilor interesate să-şi exprime sugestiile şi comentariile pe acest subiect. Este de menţionat faptul că, până în prezent, un total de 9700 de mesaje a fost contabilizat pe site-ul Formului Roşia Montană al Camerei Deputaţilor. Ca urmare a demersurilor Comisiei pentru Administraţie Publică, Amenajarea teritoriului şi Echibru ecologic, pe 31 ianuarie 2007, Ministerul Mediului a transmis societăţii Roşia Montană Gold Corporation documentul cuprinzând toate întrebările privind aspectele neclare cuprinse în Raportul Studiului de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător. Aşadar, investitorii au fost obligaţi să răspundă la toate problemele semnalate de către ONG-urile române şi străine, Academia Română, Guvernul Maghiar şi alte organisme cu resposabilităţi sau preocupări în acest domeniu. De asemenea, a fost făcută cererea de desecretizare a documentelor de concesiune care stau la baza proiectului de exploatare. În prezent, procedura de autorizare pentru proiectul minier Roşia Montană a fost suspendată de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile având în vedere faptul că unul dintre documentele prezentate de către titular pentru susţinerea cererii, respectiv certificatul de urbanism nr. 105/2007, nu poate produce efecte juridice, fiind suspendat de drept. Curtea Constituţională a decis amânarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 14, aliniatul (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, excepţie invocată de către societatea comercială „Roşia Montană Gold Corporation” – SA (RMGC), în cadrul unui dosar în curs de soluţionare la Tribunalul Cluj. Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată miercuri, 19 martie 2008, în Monitorul Oficial al României. În ceea ce priveşte stadiul proiectului de Lege privind interzicerea cianurilor în sectorul minier, acesta este din nou subiect de dezbatere în Comisia de Specialitate a Camerei Deputaţilor, după ce a fost respins în timpul şedinţei plenare din 15 aprilie 2008. O distincţie între proiectul Roşia Montana şi dezbaterea generală privind cianurile se impune. Actualul guvern al României este împotriva proiectului Roşia Montană şi îşi asumă responsabilitatea de a-l respinge pe cale administrativă, având în vedere faptul că acesta nu îndeplineşte condiţiile legale. În ceea ce priveşte interzicerea cianurilor, este normal să luăm în considerare aspecte tehnice şi sociale şi să avem în vedere acordarea unei perioade de tranziţie de utilizare a cianurilor pentru a permite industriei în cauză să se adapteze. De asemenea, în contextul în care există cercetări pentru înlocuirea cianurii în procesul de extragere a aurului, consider că putem aştepta până la apariţia tehnologiilor ecologice care permit exploatarea fără distrugerea echilibrului ecologic al zonei. Aurul va constitui o resursă la fel de preţioasă pentru România peste 20, 50 sau chiar 100 de ani. În ceea ce priveşte criteriul de interes public care este beneficiul economic al ţării, trebuie determinat ce ar fi în beneficiul României pe termen lung, ce cale de dezvoltare ar trebui urmată – cea a exploatării miniere sau cea a valorificării turistice a tradiţiilor şi tezaurului naţional. Zona vizată de proiect conţine vestigii arheologice de mare interes ştiinţific, de o valoare inestimabilă, care ar fi afectate iremediabil de exploatarea minieră, ceea ce ar anula posibilitatea instaurării turismului cultural ca soluţie economică durabilă. Un aspect aferent acestei dezbateri este importanţa spiritului civic legat de problematica de protejare a mediului înconjurător care este încă în proces de cristalizare la nivelul populaţiei. În acest sens, este necesară deţinerea unei informaţii corecte şi a unei analize obiective a proiectului. Pentru a încheia, aş dori să vă mulţumesc pentru învitaţia adresată şi să vă transmit din nou regretul pentru absenţa mea. Aştept cu nerăbdare să aflu concluziile dezbaterilor care vor fi, fără îndoială, interesante şi fructoase. Vă mulţumesc pentru atenţie!
Mesajul Domnului Eddie O’Hara Raportor general pentru probleme de patrimoniu cultural, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei 1. Pe baza informaţiilor primite, precum şi a vizitei de studiu efectuate în iulie 2004, am prezentat Adunării parlamentare a Consiliului Europei un raport de informare privind aspectele de patrimoniu cultural legate de noul proiect de exploatare minieră la Roşia Montana (Doc. 10384). Concluziile acestui raport erau următoarele: „Stabilirea unui echilibru între interesele patrimoniului cultural al Roşiei Montane şi proiectul comercial al RMGC pare posibilă. În cazul în care acest proiect ar fi compromis de către exigenţele Guvernului sau ale companiei, acest proiect nu ar putea fi realizat, ceea ce ar frâna considerabil posibilităţile de dezvoltare a turismului cultural în această regiune de interes istoric excepţional.” 2. După redactarea acestui raport, am urmărit evoluţia situaţiei acestui sit mulţumită contactelor parlamentare şi ministeriale, precum şi a informaţiilor publicate în mod regulat de către diverse ONG-uri. 3. Preocupată de consecinţele retragerii descărcărilor arheologice şi a posibilei stopări a finanţării acestor lucrări de către compania minieră, sub-comisia pentru probleme de patrimoniu cultural a organizat o reuniune la Strasburg, în ianuarie 2008, cu participarea principalilor arheologi care lucrează pe acest sit, dna Cauuet si dl Gligor. 4. În lumina elementelor care ne-a fost prezentate cu ocazia acestei reuniuni, sunt mai convins ca niciodată de importanţa vestigiilor arheologice care sunt exhumate la Roşia Montana. Este evident ca aceste vestigii n-ar fi văzut lumina zilei fără concursul financiar al RMGC. De asemenea, este Îngrijorator faptul că continuarea acestor căutări şi mai ales a studiului, conservarea şi prezentarea adecvată a obiectelor descoperite este pusă în pericol de întreruperea acestei finanţări. 5. De asemenea, sunt conştient că dezvoltarea socio-economică a regiunii va fi compromisă grav dacă nu vor fi investite fonduri de către sectorul privat (în virtutea unei opoziţii la proiectul RMGC) sau de către Guvernul român. 6. Oricare ar fi erorile care ar fi putut fi comise în trecut, soluţia trebuie căutată într-o administrare responsabilă, în acelaşi timp a patrimoniului cultural (arheologic şi arhitectural), cât şi a dezvoltării durabile a regiunii. 7. Rămân convins că trebuie neapărat găsit un echilibru just între economie şi patrimoniu. Multe alte situri din Europa se confruntă ori s-au confruntat cu probleme similare. Din acest motiv, am decis să realizăm un raport al Adunării consacrat în mod specific problematicii arhitecturii de salvare, temă în cadrul căreia prevedem organizarea unei conferinţe la Paris spre sfârşitul acestui an. 8. Sper că conferinţa dumneavostră de la Paris, din 27 mai, va permite o prezentare echitabilă şi echilibrată a acestei problematici complexe. Repere biografice, Bruno ANCEL Arheolog minier, cercetător asociat în echipa TRACES a Universităţii din Toulouse Le Mirail şi ataşat la Conservarea Patrimoniului la Serviciul Cultural Argentière-La Bessée, Bruno Ancel este specialist în explorarea şi studiul minelor vechi din 1982. Lucrează în special în istoria tehnicilor de extracţie subterană în minele metalifere, din protoistorie până în zilele noastre: în Franţa (Sainte-Marie-aux-Mines, L'Argentière, Banca, Château-Lambert, La Gardette, Castelminier, St Véran şi altele) şi în Europa (Dolaucothy Ţara Galilor, Schwaz Austria, Roşia Montana România, Campolungo Italia). A participat la valorizarea turistică a minelor de argint de la Fournel la Argentière-La Bessée (Hautes-Alpes) din 1992, şi a lucrat la crearea minei turistice Eisenthür / Die Aych la Sainte-Marie-aux-Mines, Alsace (1983-1990). Printre publicaţiile sale, numeroase articole privesc conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului minier. Cele mai recente: « Mina de argint din Fournel la Argentière-La-Bessée: metodologie şi bilanţ» în "Mine Heritage and Tourism : A Hidden Resource." (Mina Moştenire şi Turism: O resursă ascunsă) Proceedings of a conference held on November 3rd - 6th 1999, at Nenagh, Co. Tipperary, Ireland. Mining Heritage Trust of Ireland Ltd 2003, şi « L'Argentière-La-Bessée : un C.C.S.T.I. în serviciul patrimoniului minier ». L'Archéologie Industrielle (Arheologie Industrială), CILAC, 31, 1998 (cu I. Cowburn). Tematica intervenţiei:
Valorizarea minelor în Franţa: muzee, mine turistice, în special valorizarea in situ a vechilor mine: constrângeri şi aportul arheologiei. Repere biografice, Virgil APOSTOL Născut în 1976 la Călăraşi (România), Virgil Apostol este arhitect, absolvent al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. Este specializat în restaurarea şi reabilitarea construcţiilor. Pregăteşte o teză pe tema Incintele oraşelor romane din Dobrogea, la Institutul de Arheologie « Vasile Pârvan ». Membru fondator şi secretar general al Asociaţiei ARA, este de asemenea secretarul simpozionului anual « Arhitectură. Restaurare. Arheologie » organizat de Asociaţia ARA sub egida Institutului de Arheologie Bucureşti şi a Academiei Române. Cercetător la Muzeul Naţional de Istorie al României, efectuează studii asupra epocii romane şi bizantine în cadrul a numeroase şantiere arheologice, printre care şi cel de la Roşia Montana. Autor de studii ştiinţifice în reviste de specialitate, Virgil Apostol este de asemenea coautor cu Ştefan Bâlici al studiului Observaţii asupra protecţiei şi conservării monumentelor arheologice în România, Revista monumentelor istorice, 1/2001-2003, p. 109 – 117, şi coautor cu Monica Mărgineanu Cârstoiu şi Ştefan Bâlici al studiului Membra disjecta. Fragmente româneşti litice în Haţeg (partea a 2 a), Bucureşti, Dacia, 2008 (în curs de apariţie). Tematica intervenţiei: Roşia Montana – peisaj cultural de valoare universală Roşia Montana, unul dintre locurile culturale cele mai semnificative din România, un peisaj cultural de importanţă supremă şi recunoscută, este ameninţat de un proiect de exploatare minieră de tip carieră deschisă la scară largă. Extragerea aurului, forţa care a modelat continuu acest loc din Antichitate, ameninţă să devină chiar motorul distrugerii sale. Situl prezintă o stratificare complexă de elemente de patrimoniu, atât tangibile (sistemul unic de galerii miniere datând din Antichitatea romană până în trecutul apropiat, amenajările auxiliare şi structurile industriale primare, şi cea mai mare parte din mediul construit) cât şi intangibile (structura socială, credinţele, practicile şi îndemânarea). Extragerea prin procedee contemporane, în cariere deschise gigantice, ar nimici în întregime locul şi ar dispersa comunităţile care îl locuiesc. Conservarea sitului şi salvarea spiritului locului va fi posibilă numai dacă extragerea minieră se transformă dintr-o activitate generatoare de peisaj într-o resursă pentru o nouă activitate bazată pe peisaj: turismul cultural.
Născut pe data de 3 aprilie 1976 la Braşov (România), Ştefan Bâlici este arhitect, absolvent al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. A făcut studii aprofundate la Universitatea de Arte Frumoase din Bucureşti şi la Universitatea Ca’Foscari din Veneţia. Pregăteşte o teză cu tema Bazilicile din Dobrogea din secolele l’IV-VI. Lector la Universitatea „Ion Mincu” din Bucureşti, membru fondator şi vice-preşedinte al Asociaţiei ARA, este secretarul simpozionului anual « Arhitectură. Restaurare. Arheologie » organizat de Asociaţia ARA în parteneriat cu Institutul de Arheologie Bucureşti şi cu Academia Română. Este de asemenea membru ICOMOS, România. În cadrul activităţilor sale ştiinţifice, Ştefan Bâlici acordă o atenţie specială problemelor actuale de protecţie şi conservare a patrimoniului arhitectural în cadrul siturilor arheologice. A participat în special la studiul istoric aferent Planului General de Urbanism Roşia Montana şi Planului Regional de Urbanism al centrului istoric Roşia Montana. Este coautor cu Virgil Apostol al studiului Observaţii asupra protecţiei şi conservării monumentelor arheologice în România, Revista monumentelor istorice, 1/2001-2003, p. 109 – 117, şi coautor cu Monica Mărgineanu Cârstoiu şi Virgil Apostol al studiului Membra disjecta. Fragmente româneşti litice în Haţeg (partea a 2 a), Bucureşti, Dacia, 2008 (în curs de apariţie). Tematica intervenţiei: Roşia Montana : asupra (im)posibilităţii de salvare a patrimoniului arhitectural Roşia Montana este un târg minier tradiţional, unde influenţele urbane s-au juxtapus pe un fond rural puternic. Există puţine locuri unde istoria se dezăvăluie privirii prin atâtea construcţii de valoare conservate ca aici: în ansamblul ei, dar de asemenea şi prin unele piese unice, arhitectura de la Roşia Montana este, prin ea însăşi, un monument. Totuşi a fost posibil ca numeroase case, fiecare făcând parte din moştenirea culturală de la Roşia Montana, să treacă în proprietatea companiei miniere pentru a dispărea definitv (prin demolare sau abandon). Fiecare dispariţie este autorizată de primăria comunei, dar fiecare din casele distruse sau în curs de distrugere se găseşte în zona de protecţie a unuia sau a mai multor monumente istorice; legea care impune obţinerea avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este pur şi simplu ignorată. Legea este încă o dată ignorată prin refuzul autorităţilor centrale şi locale de a declanşa procedura de clasificare a acestor construcţii valoroase. Repere biografice, Flaviu BARBACARU
Arhitect, Flaviu Bărbăcaru a lucrat la Bucureşti şi Paris, specializat în « locuri ale spectacolului». De asemenea, profesează în prezent şi ca arhitect - constructor. A făcut studii de semiotică iconică cu Christian Metz la Şcoala de Înalte Studii din Paris. Scenograf, a lucrat în România (premiul naţional al anului 1985) şi în Franţa în domeniul cinema-ului şi al teatrului. Creator multimedia, este fondatorul societăţii « Vertico » în România. Semnează mai multe CD-ROM–uri culturale: antologii de poezie, istoria publicaţiilor, portrete de artişti. Fotograf, este din 1975 membru al F.I.A.P. (Federaţia Internaţională de Artă Fotografică). Videast, autor de proiecte de emisiuni TV, Flavius Bărbăcaru este autor-realizator de filme de scurt-metraj şi documentare printre care „Aurul Carpaţilor” (în curs de producţie). Repere biografice, Ştefana BIANU Inginer electro-energetician, Ştefana Bianu a lucrat ca manager de macro-proiecte în Germania după ce a părăsit România în 1973. Începând cu anii 1980 s-a dedicat organizării de proiecte umanitare, civice şi culturale mai întâi în Belgia, apoi în Franţa, devenită ţara exilului ei. Este preşedinta Asociaţiei Rencontres Patrimoine Europa - Roumanie (RPER), comisar al Simpozionului Patrimoniu românesc – Patrimoniu european, şi laureată a Premiului Congresului European pentru o Dezvoltare Durabilă a României. Este, de asemenea, fondatoare a Alianţei Belgiano–Române, membru de onoare al Asociaţiei Internaţionale pentru Simpozioanele de Sculptură şi vicepreşedinte al Consiliului Mondial Român. În 2006, Ştefana Bianu a fost numită de către primul ministru român Călin Popescu Tăriceanu membru al Consiliului de Onoare al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. A fost, de asemenea, comisarul Simpozionului Internaţional de Sculptură Monumentală, Roşia Montana 2006. Repere biografice, Ioana BOGDAN-CĂTĂNICIU Născută în 1942 la Deva (România), doctor în istorie şi director de cercetare la Institutul de Arheologie al Academiei române, Ioana Bogdan-Cătăniciu s-a specializat în studiul epocii romane al siturilor arheologice din regiunea Dobrogea, interesându-se în special de arhitectura civilă şi religioasă. A participat la lucrările de salvare a vestigiilor romane situate în apropierea Canalului Dunăre – Marea Neagră, proiect care a trebuit abandonat în timpul regimului comunist. Din 1997 militează pentru adoptarea în România a unei legislaţii de protecţie efectivă a patrimoniului arheologic. Membră a Comisiei Naţionale de Arheologie, a susţinut din 1993 până în 2001 crearea inventarului şi protecţia patrimoniului arheologic din România. A participat la demersuri colective pentru salvarea complexului arheologic şi istoric Alburnus Maior (Roşia Montana), şi a redactat proiectul de clasare a regiunii Ţara Moţilor în patrimoniul mondial al UNESCO. A publicat patru cărţi şi peste 90 de studii. Printre proiectele cele mai importante coordonate de Ioana Bogdan Cătăniciu, amintim « Peisaj european, trecut, prezent, viitor » şi « Ţara Moţilor – peisaj cultural în pericol ». Tematica intervenţiei: Prezentarea proiectului de declarare a regiunii Ţara Moţilor « peisaj în pericol » O singură parte a acestei regiuni, bogată în metale preţioase şi unic depozitar al urmelor multiplelor civilizaţii care au colonizat-o, este recunoscută ca monument al naturii sau patrimoniu cultural de importanţă naţională, numeroasele monumente istorice nefiind repertoriate în întregime. În schimb, regiunea fusese declarată « zonă defavorizată ». Proiectul vizează punerea sub protecţie specială a acestei regiuni. Repere biografice, Anca BOŢOC
Născută în1983, Anca Botoc este expertă în cadrul Comisiei de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României. După terminarea cursurilor de integrare europeană la Centrul de studii europene din Bucureşti, a obţinut în 2006 licenţa în Ştiinţe politice la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iaşi şi, în 2008, licenţa în Gestiunea resurselor umane la Academia de studii economice din Bucureşti. Tematica intervenţiei: Dna Anca Boţoc va transmite un mesaj din partea Dlui Bogdan Olteanu, preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României.
Repere biografice, Andrea CÂRSTOIU Andrea Cârstoiu s-a născut în 1977 la Bucureşti. Absolventă a Universităţii Paris II Panthéon Assas (DESS drept european al afacerilor), a Universităţii Humboldt, Berlin (LL.M obţinut cu summa cum laudae) şi a Universităţii Ludwig Maximilian, Munich (LL.M Eur.). Este laureata anului 2004 a premiului Universităţii Humboldt, Berlin, şi a Bibliothekgesellschaft e. V., pentru cel mai bun LL.M. Andrea Cârstoiu este în prezent juristă conducător de proiecte la Şcoala Naţională de Magistratură Paris şi pregăteşte o teză de doctorat în drept penal internaţional sub coordonarea lui Jean Paul Jean, magistrat, avocat general la Curtea de Apel Paris, şi a lui Michel Massé, profesor la Universitatea Poitiers. Printre publicaţiile sale recente amintim: Überseering und die Folgen, Grin Verlag, 2008, Durchgriffshaftung für Existenzvernichtung, Grin Verlag, 2008 (în germană), şi Vérité historique, vérité judiciaire : l’affaire Sofri/Adevăr istoric, adevăr judicar: cazul Sofri, Les Cahiers de la Justice, N°3, ENM, Dalloz, 2008. Este coautor împreună cu Denis Salas a cărţii Idées Reçues sur la justice/Idei preconcepute despre justitie, Le Cavalier Bleu, 2008 (în curs de apariţie). Tematica intervenţiei: Protecţia patrimoniului naţional: experienţa franceză Repere biografice, Beatrice CAUUET Arheolog, conducătoare de cercetare clasa 1 în cadrul laboratorului TRACES (Travaux de Recherches Archéologiques sur les Cultures, les Espaces et les Sociétés/Lucrări de Cercetări Arheologice asupra Culturilor, Spaţiilor şi Societăţilor) la Universitatea Toulouse Le Mirail, Beatrice Cauuet este specialistă în arheologia metalurgică şi a minelor din perioada romană. A efectuat cercetări în Franţa (în Masivul Central, Ţara Loarei, Pirinei), în Spania, Portugalia, Marea Britanie, Belgia şi România. Între 1999 şi 2007, Beatrice Cauuet a fost directorul ştiinţific al unei misiuni arheologice internaţionale la minele de aur şi argint de la Roşia Montana, unde a practicat arheologia experimentală pentru reconstituirea procedurii de producţie a aurului din epoca celţilor. Printre numeroase opere ştiinţifice, a semnat capitolul privind arheologia minieră de la Alburnus Maior în opera « Ancient mining networks. The French archaeological missions 1999-2001 (Rosia Montana, NW Romania)” (Bucureşti 2003), o comunicare asupra “L’apport de l’archéologie minière à l’étude de la mise en concessions des mines romaines aux IIe et IIIe siècles / Aportul arheologiei miniere la studiul concesionării minelor romane în secolelele II şi III. Exemplele Vipasca (Aljustrel, Portugalia) şi Alburnus Maior (Roşia Montana, România)” (apărută în “V Mesa Redonda sobre Lusitania Romana : las comunicaciones, J.-G. Gorges, E. Cerrillo et T. Nogales Basarrate (eds), Caceres, 2004) şi comunicarea “Lucrările miniere antice de la Roşia Montana (România). Aporturi încrucişate între arheologie şi geologie » (cu C.G. Tamas, în curs de apariţie). Tematica intervenţiei:
Cercetări de arheologie minieră la Roşia Montana (1999-2008) Vor fi prezentate cercetările de arheologie minieră efectuate la Roşia Montana între 1999 şi 2008, metodologia de lucru şi propunerile de conservare şi amenajare viitoare a muzeelor subterane. Repere biografice, Horia Ion CIUGUDEAN Născut pe data de 6 mai 1954 la Aiud (România), Horia Ion Ciugudean, doctor în istorie, este director de cercetare la Muzeul Naţional Alba Iulia şi profesor asociat la Universitatea din Sibiu. Studiile sale, privind arheologia, istoria veche şi conservarea patrimoniului sunt recunoscute de numeroase universităţi şi institute, care i-au acordat burse: Institutul German de Arheologie din Frankfurt (care i-a acordat bursa Comisiei Romano-Germanice), New Europe College (bursa GE-NEC şi Relink), Şcoala Americană de Studii Clasice de la Atena (care i-a acordat bursa Mellon), Universitatea Central Europeană. Horia Ciugudean a fost invitat să ţină conferinţe la Universităţile din Heidelberg, Berlin, Munchen şi Budapesta. Este autor a trei cărţi şi a peste 60 de articole despre preistorie, istorie veche şi conservarea patrimoniului.
Tematica intervenţiei:
Protecţia patrimoniului arheologic minier al României: Roşia Montana şi Bucium Vechile situri miniere sunt o parte esenţială a patrimoniului cultural român şi ar trebui deci să beneficieze de acelaşi respect ca şi alte vestigii europene. În loc să distrugem urmele miniere, mai bine le-am conserva în scopuri educative şi turistice, dar de asemenea şi pentru a le putea aprecia. Analiza priveşte în special siturile şi peisajele miniere de excepţie din regiunea Roşia Montana şi Bucium (Valea Buciumului este strâns legată de Roşia Montana, amândouă formând împreună incontestabil un peisaj cultural). Unul dintre modelele posibile de administrare a patrimoniului în domeniul peisajului cultural este European Cultural Paths, un parteneriat între proiecte de patrimoniu organizat de cinci ţări europene. Repere biografice, Caroline D’ASSAY Preşedintă a Fundaţiei Pro Patrimonio Franţa de la crearea sa în 2003, şi membră a Consiliului de administraţie şi a Consiliului executiv al Fundaţiei Pro Patrimonio în România, Caroline d’Assay este conservator-restaurator de pictură, precum şi administrator al întreprinderii familiale de producţie viticolă. Creată în 2000 la Bucureşti de Şerban Cantacuzino, Fundaţia Pro Patrimonio s-a mandatat cu misiunea de a apăra, restaura şi pune în valoare patrimoniul românesc. Câmpul său de acţiune este întins, monumente istorice, vestigii arheologice, patrimoniu natural, rural şi urban, patrimoniu imaterial. Stabilind o reţea de acţiuni în ţară, restaurări, parteneriate, consilii, susţineri, revalorizări ale meseriilor patrimoniului, sensibilizarea marelui public şi a puterilor publice, Fundaţia înţelege să răspândească astfel ideea că patrimoniul este problema tuturor, element fondator al identităţii umane. Scopul ei este de a îl anima şi de a îl face accesibil la scară cât mai mare posibil pentru educare şi încântare. În acest spirit, Fundaţia s-a opus oricărui proiect de exploatare a minelor de la Roşia Montana. Fundaţia a făcut o donaţie de 3000 euro pentru a încuraja crearea de întreprinderi în zonă, iar în 2007 a participat de asemenea alături de Fundaţia Principesa Margareta şi Fundaţia Soros la o zi de informare asupra fondurilor structurale europene şi a dezvoltării durabile. Tematica intervenţiei: Locul patrimoniului în dezvoltarea durabilă: viziunea Fundaţiei Pro Patrimonio În special, o analiză a acordului « Paysage » la care România a aderat. Repere biografice, Vinciane DEMOUSTIER Infirmieră şi profesoară de formare, Vinciane Demoustier este membru al Reţelei Operaţiunea Sate Româneşti aproape de la crearea acesteia (martie 1988). Este unul dintre pilonii constituirii acestei reţele la nivel european şi, în mod special, al asociaţiei CFB-DGB (Comunităţi franceze şi germanofone din Belgia). Alături de alt membru, fondator de asemenea, Michel De Backer, se află în special la iniţiativa unui proiect de ciclism de agrement de-a lungul Dunării («de la izvor la Deltă»), o aventură de patru săptămâni care s-a desfăşurat în două reprize (vara 2005 şi vara 2007), cunoscută mai ales sub numele de « Delta 60 » şi al cărei obiectiv a fost finanţarea micro-proiectelor de dezvoltare. Cunoscând foarte bine România, s-a deplasat în mai multe rânduri la Roşia Montana (jud. Alba) şi colaborează regulat cu alte persoane foarte implicate în această luptă civică, începând cu Françoise Heidebroek, economist belgian care lucrează la Bucureşti de mai bine de zece ani în calitate de expert în domeniul transporturilor, proprietară a unei case la Bucium (jud. Alba), a cărui mărturie şi ale cărei acţiuni în favoarea unei dezvoltări durabile a comunei Roşia Montana şi a locuitorilor săi sunt larg cunoscute. Prin funcţia sa de administrator al Ovr-Cfb-Dgb, susţine parteneriatul Yvoir (B) – Gura Cornei (comună din Roşia Montana) ferm opusă proiectului de extragere din situl de la Roşia Montana şi de construire a unui baraj de reţinere a apelor cianurate.
Operaţiunea Sate Româneşti (OVR) Conform articolului 1 al actelor sale constitutive, OVR are în centrul acţiunii sale, de la crearea sa, «prezervarea dreptului oamenilor de a dispune de mediul lor social, economic şi ecologic». Conform angajamentelor sale de început (lupta contra planului de sistematizare iniţiat în epoca Ceauşescu), această reţea asociativă de cooperare descentralizată a luat fiinţă şi cauză pentru locuitorii din Roşia Montana, doritori de a «rămâne autohtoni ai locului» şi de a opri un proiect economic care atentează la echilibrele umane, culturale şi arhitecturale ale regiunii. Membri ai reţelei au interpelat asociaţia pentru luarea de poziţie în acestă chestiune crucială şi, din multe privinţe, emblematică. Preşedintele OVR România, Francisc Giurgiu a luat parte la mobilizarea cetăţenească în jurul Roşia Montana, în special prin acompanierea delegaţiei de parlamentari europeni veniţi în misiune pe site (2006), şi lideri asociativi locali, precum Ioan Stefanuts (Ovr Garda de Sus), director de şcoală originar din regiunea Moţi, preşedinte al asociaţiei satelor din valea Arieşului, a cărui expertiză şi experienţă lungă în domeniul turismului rural în gazdă la locuitor (Reţea turistică creată de OVR) au făcut din ei actori recunoscuţi în lupta regiunii lor pentru prezervarea identităţii şi a echilibrului socio-economic şi cultural, iau acum constant cuvântul în numele reţelei OVR, pentru a denunţa dezastrele previzibile în caz de exploatare a mineralelor la Roşia, în condiţii precum cele avansate de Gold Corporation. Repere biografice, Adrian GLIGOR
Născut în 1973, Adrian Gligor este arheolog şi director al patrimoniului pentru Compania Gold Corporation, cu responsabilităţi directe asupra moştenirii culturale de la Roşia Montana. Este responsabil de programe de patrimoniu finanţate de Companie şi de a asigura că toţi acţionarii beneficiază de pe urma acestor programe. Asigură obţinerea autorizaţiilor şi scutirilor legate de proiectul companiei. De asemenea, este responsabil de coordonarea Planului de Urbanism Regional al zonei protejate şi de punerea sa în acord cu proiectul Companiei. Adrian Gligor pregăteşte o teză asupra perioadei aneolitice în regiunea Transilvania intra-Carpatică la Universitatea « 1 Décembre 1918 » din Alba Iulia, România. Tematica intervenţiei:
Cercetări şi propuneri de punere în valoare a patrimoniului cultural Roşia Montana Vor fi prezentate rezultatele cercetărilor arheologice, de urbanism şi de amenajare a teritoriului din jurul monumentelor istorice. Vor fi prezentate propunerile de amenajare turistică a zonelor protejate existente, a muzeului minelor, a patrimoniului industrial existent, în contextul dezvoltării proiectului minier. Repere biografice, Ionel Haiduc Născut în 1937 la Cluj (România), Ionel Haiduc este doctor în chimie al Institutului de Tehnologie şi Chimie fină « M.V. Lomonosov » din Moscova, doctor honoris causa al Universităţii Politehnice din Timişoara şi al Universităţii Tehnice “Gheorghe Assachi” din Iaşi, Romania. A studiat de asemenea la universităţile din Iowa şi la Universitatea din Georgia, în Statele Unite. Profesor şi fost rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Ionel Haiduc este în prezent preşedintele Academiei române. De asemenea, a predat în numeroase universităţi printre care în special Universitatea din Georgia, Atlanta, Texas, Caroline du Sud (Statele Unite), Universitatea Federală din Sao Carlos (Brazilia), Universitatea din Santiago de Compostelle (Spania), Universitatea din Magdebourg şi Gottingen (Germania), şi Universitatea naţională Singapore. Mare Ofiţer al Ordinului “Steaua României” şi laureat a numeroase premii ştiinţifice, printre care Premiul Societăţii de Chimie din România pentru întreaga sa carieră (2004), premiul “Costin Nenitzescu – Walter Criegee” al Societăţii Chimiştilor Germani (2005), titular al Diplomei de excelenţă pentru cercetare (Universitatea din Cluj-Napoca, în 2004 şi 2005), este de asemenea membru al Academiei Europaea din Londra şi cetăţean de onoare al oraşului Cluj. Tematica intervenţiei: Patrimoniul României în viziunea Academiei române. Repere biografice, Liviu-Marius HAROSA Liviu Marius Harosa este născut în 1974 la Năsăud, România. Avocat în Baroul Cluj este doctor în drept (magna cum laudae), a studiat de asemenea la Academia de Drept Internaţional de la Haga. Liviu Marius Harosa este în prezent lector la Facultatea de drept a Universităţii Babeş-Bolyai, unde predă drept civil şi drept canonic. A participat frecvent la simpozioane internaţionale, ca de exemplu simpozionul « Ora et labora » organizat de Universitatea pontificală Luterană (Vatican, Roma). Este autor a numeroase opere şi publicaţii ştiinţifice printre care Regards sur les personnes juridiques publiques et privées/Priviri asupra persoanelor juridice publice şi private, Studia Universitatis Babeş Bolyai. Este coautor împreună cu Pop Liviu al lucrării Drept civil, Drepturi reale principale, Universul juridic, Bucureşti, 2006, iar împreună cu Popescu Dan Andrei est coautor al lucrării Drept internaţional privat. Tratat elementar, Lumina Lex, 1999. Tematica intervenţiei:
Privire juridică generală asupra raporturilor între dreptul comunitar, convenţiile internaţionale privind protecţia mediului şi legislaţia română. Studiu de caz: Roşia Montana Autorul încercă să determine concordanţa între sistemul de drept român de protecţie a mediului şi Directivele europene în materie. În ciuda integrării câtorva norme comunitare în legislaţia română, precum şi a textelor Convenţiilor Internaţionale ratificate de România, Proiectul dezvoltat de societatea « Roşia Montana Gold Corporation » este ajutat de legislaţia confuză şi de aplicarea defectuoasă a acesteia. În studiu, se tinde demonstrarea, punctuală, a violărilor survenite în dezvoltarea viitorului complex minier. Repere biografice, Afrodita IORGULESCU
Doctor în matematică al Universităţii Bucureşti, Afrodita Iorgulescu este profesor la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Expertă în algebră booleană, este autor a numeroase articole publicate în reviste ştiinţifice internaţionale, referent ştiinţific la revista Matematica şi membră a comitetului de redacţie al revistei Multiple-Valued Logic and Soft Computing. Este de asemenea laureată a premiului “Gheorghe Lazăr” acordat de Academia română în 2002 pentru o publicaţie ştiinţifică. Afrodita Iorgulescu reprezintă grupul profesorilor Academiei de Studii Economice « Salvaţi Roşia Montana » :
†Prof. Lucian Bran, rector Lect. Felicia Alexandru Prof. Coralia Angelescu Prof. Florina Bran Lect. Adrian Enciu Prof. Afrodita Iorgulescu Prof. Alexandru Isaic – Maniu Prof. Victor Manole Prof. Toader Moga Prof. Gabriel Popescu Prof. Ion Gh. Rosca Prof. Radu Voicu
Tematica intervenţiei:
Extragerea aurului din Carpaţii Occidentali: costuri şi beneficii pentru România Beneficiile obţinute de România prin intermediul proiectului de extragere a aurului cu cianuri nu o vor îmbogăţi, însă generaţiile viitoare vor fi în mod cert mai sărace prin epuizarea resurselor, distrugerea mediului şi a peisajului, distrugerea culturală şi distrugerea coeziunii comunităţii locale. În schimb, din proiecte alternative, precum dezvoltarea agriculturii şi a turismului, ar putea rezulta beneficii substanţiale. Repere biografice, Ştefan MĂNCIULESCU Născut în 1953 la Bucureşti, Ştefan Mănciulescu este arhitect şef al Monumentelor istorice, obţinând competenţă teritorială prin Decretul Ministerului Culturii privind regiunea Cantal (1996), Haute-Loire (1996) şi Correze (1986), Collégiale d’Eymoutiers en Haute-Vienne (2000) şi palatul Behague (Ambasada României) la Paris VII°(2006). Absolvent al Universităţii Ion Mincu din Bucureşti în 1978 şi al Ecole de Chaillot în 1989, este profesor la Ecole de Chaillot unde, din 1992, organizează şi încadrează Atelierele franco-române. A fost comisar (împreună cu R. Boruzescu) al expoziţiei Patrimoiniu românesc 1990 (Palatul Sully) şi a participat la realizarea filmului documentar Bucarest – Mémoire du Mal (S. Martre 1990). Tematica intervenţiei: Eficacitatea intervenţiilor de urgenţă, competente şi autorizate, necesare pentru conservarea şi salvarea patrimoniului construit şi natural, soluţia pentru patrimoniul României ameninţat de o catastrofă iminentă. Repere biografice, Nadia MEZINCESCU Doctor în fizică, România, Nadia Mezincescu este cercetător la Institutul de Matematică « Simion Stoilow ». Din 1990 este secretar ştiinţific al secţiei ştiinţe fizice a Academiei Române. Autor a numeroase publicaţii ştiinţifice internaţionale, a primit în 1987 Premiul « Dragomir Hurmuzescu » al Academiei. Nadia Mezincescu s-a implicat în aderarea României la Uniunea Europeană şi în procesul de armonizare a legislaţiei române cu legislaţia europeană în domeniul ştiinţific. În 1996 i s-a decernat Medalia de Argint pentru servicii importante în favoarea unificării europene de către grupul parlamentar al Partidului Popular din Parlamentul European. Tematica intervenţiei: Pericolele ecologice pe termen lung contra beneficiile pe termen scurt ale proiectului de exploatare a aurului la Roşia Montana. O analiză efectuată în colaborare cu Prof. Ştefan Ragalie, director al Centrului de economie, industrie şi servicii, Academia română. Repere biografice, Codruţa NEDELCU
Inginer geolog, Codruţa Nedelcu este fondatoare şi director executiv al Fundaţiei ARIN (Asociaţia Română a Iubitorilor Naturii), reprezentantă a Coaliţiei Române Anti-Cianuri. Printre principalele proiecte realizate de fundaţie, cităm proiectul de implicare a comunităţilor locale în managementul deşeurilor radioactive, proiect care beneficiază de finanţare europeană. În parteneriat cu Asociaţia Terra Mileniul III, a coordonat proiectul « Don’t Nuke the Environment / Ne détruisez pas l’environnement. (Nu distrugeţi mediul) » şi a contribuit la opera colectivă Les Mythes de l’Energie Nucléaire en Roumanie/Mitul Energiei Nucleare în România. A redactat fasciculul Crée ton propre environnent/Creează propriul tău mediu (capitol de manual şcolar, metodă de predare şi dicţionar de termeni ecologici), şi Guide des carrières dans l’environnement/Ghidul carierelor în mediu. Tematica intervenţiei:
Utilizarea cianurilor în industria minieră şi implicaţiile acesteia Autorul scoate în evidenţă natura acestor substanţe, utilizarea lor industrială şi riscurile pe care le implică pentru mediu. Proiectul de lege care interzice folosirea cianurilor în industria minieră în România este privit din perspectivă internaţională. Autorul prezintă de asemenea coeziunea largă a societăţii civile în acţiunile sale de protecţie a patrimoniului natural contra pericolelor cianurii. Repere biografice, Florin PAUN Absolvent al Institutului Naţional de Cercetări Aerospaţiale din Bucureşti şi al Şcolii Politehnice de la Paris, Florin Paun îşi face doctoratul în ştiinţe la Toulouse şi urmează de 7 ani o carieră în cercetarea aerospaţială înainte de a deveni specialist în inovaţii. Autor de articole economice asupra impactului inovaţiilor prezentate cu ocazia conferinţelor internaţionale în Europa şi Statele Unite, îşi dedică timpul liber consilierii marilor grupuri şi IMM-urilor. Coacţionar al CELIDEA Consultanta srl (specializată în expertiză în relaţii europene, promovarea cadrelor române în Europa, recrutare şi formare, proiecte europene), Florin Paun a creat mai multe proiecte inovatoare la Paris : "Think Tank Club de Bucarest » şi a reunit comunitatea de cadre române francofone în cadrul Congresul cadrelor române în Franţa, cea mai mare adunare a cadrelor române în străinătate. Tematica intervenţiei:
Noua strategie naţională românească pentru dezvoltarea durabilă Primul Congres european pentru o dezvoltare durabilă a României, organizat pe data de 14 aprilie la Paris de către Club de Bucarest Celidea, a reunit pe lângă Ministrul român al Dezvoltării Durabile, Dl. Attila Korodi, pe Preşedintele Academiei române Ionel Haiduc, Ambasadorul Naţiunilor Unite la Bucureşti, Jan Sorensen, preşedinţii consiliilor regionale române, primari ai oraşelor româneşti. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile împreună cu UNDP redefineşte în acest an strategia sa de dezvoltare durabilă, elaborată deja în 1999, de această dată în conformitate cu obiectivele europene. Congresul a contribuit la strategia naţională cu mai multe recomandări concrete privind o mai bună transparenţă a informaţiilor privind criteriile de selecţie pentru fonduri europene, o mai bună coordonare între Ministere şi factorii de decizie locali, importanţa puterii de arbitrare între interesele economice, sociale şi de mediu şi, deci, o transversabilitate a puterii de decizie a Ministerului Mediului, introducerea unei carte a inovării şi propunerea de suporturi legislative şi fiscale pentru a încuraja inovaţiile care respectă mediul şi care, în special, reduc folosirea resurselor naturale. Repere biografice, Roger TROPEANO Fost delegat naţional de cultură al Partidului Socialist Francez, Roger Tropéano este preşedintele Asociaţiei « Les Rencontres : villes et régions de la grande Europe pour la culture » (Întâlnirii: oraşe şi regiuni ale Europei mari pentru cultură). Asociaţia, creată pentru şi de către aleşi însărcinaţi cu cultura şi educaţia în diferite colectivităţi teritoriale ale Uniunii Europene şi nu numai, constituie o platformă de cooperare, de dezbateri şi acţiuni în domeniul politicii culturale a oraşelor, departamentelor, regiunilor, provinciilor … Încurajează implementarea unor demersuri culturale reale şi participă astfel la construirea Europei culturale, conducând dezbaterea ideilor în vederea elaborării unei cetăţenii europene. Asociaţia lucrează în strânsă colaborare cu experţi, universitari, reţele culturale, asociaţii de aleşi şi artişti cu care se realizează o adevărată muncă de cercetare. Această reţea, unică în Europa, reuneşte peste 160 de colectivităţi teritoriale ale Marii Europe.
Parteneri
Mulţumiri Comitetul de organizare ţine să mulţumească tuturor persoanelor fără sprijinul cărora acest eveniment n-ar fi fost posibil: -Excelenţa Sa Teodor Baconschi, Ambasadorul României în Franţa, care ne-a gǎzduit cu amabilitate în încăperile reşedinţei sale oficiale, Palatul Béhague ; -toţi partenerii noştri, al caror angajament civic a fost o sursă de inspiraţie permanentă -toţi prietenii noştri, care ne-au fost întotdeauna alături (în special Rodica Pop, ale cărei competenţe lingvistice şi sprijin moral ne-au fost de un atât de mare ajutor) -toţi intervenienţii şi participanţii pentru pasiunea lor. Dedicăm acest eveniment locuitorilor Roşiei Montană şi ai întregii Ţǎri a Moţilor. |