Roşia Montană: geografie şi istorie

Roşia Montană (în germană Goldbach şi în maghiară Verespatak) este o localitate minieră situată în centrul Carpaţilor Occidentali, sub Munţii Metaliferi, la 80 km de Alba Iulia, 15 km de Câmpeni şi 11 km de Abrud. Este situată în valea Roşia, bogată în minereuri, în special fier, ceea ce îi conferă o culoare roşie, de unde numele comunei în română şi maghiară. Compusă din 16 sate, comuna are o suprafaţă de 41,61 km² şi o populaţie de 4145 de locuitori (potrivit recensământului din 2002).

La 800 m altitudine în valea Roşia, crestele line ale colinelor întâlnesc înalţii masivi muntoşi care păstrează încă urmele exploatării prelungite. O caracteristică unică a acestui peisaj este prezenţa a nenumărate lacuri artificiale, iniţial create pentru a servi activităţii miniere, astăzi destinate agrementului (peste 150 de astfel de lacuri pe suprafaţa comunei Roşia Montană). În împrejurimi se află două formaţiuni geologice unice, declarate Monumente ale Naturii: Piatra Corbului şi Piatra Despicată.

Existenţa milenară a localităţii este atestată încă din antichitate sub numele de Alburnus Maior, alături de una dintre cele mai vechi tradiţii în exploatarea metalelor preţioase în Europa. Primul document unde acest nume apare înscris este o tăbliţă de ceară datând din 6 fébruarie 131. Oraşul roman a fost fondat în timpul epocii împăratului Traian, ca un oraş minier cu coloni din Iliria, dar exploatarea aurului a fost practicată aici încă din preistorie şi în continuitate de către daci. Prin dimensiunile, tehnica şi stadiul de conservare al galeriilor romane, Roşia este unul dintre cele mai importante situri arheologice de extracţie minieră antică din Europa, aşa cum o demonstrează studiile şi declaraţiile recente ale cercetătorilor francezi, români, austrieci şi germani.

Regiunea a început să preocupe opinia publică naţională şi internaţională în momentul în care  compania canadiană, Gabriel Resources Ltd., a dorit să deschidă aici cea mai mare mină deschisă din Europa (42,82 km²), utilizând tehnica separării aurului cu cianuri, ceea ce presupune distrugerea unei suprafeţe totale de 16 km² cuprinzând cinci munţi, patru biserici şi cimitire, ruinele galeriilor miniere şi ruinele oraşului roman Alburnus Maior, precum şi poluarea zonei la un nivel care ar dura sute de ani. Pentru ca proiectul să fie rentabil din punct de vedere economic, Roşia ar trebui să fie împărţită în patru mine deschise, în timp ce Valea Corna ar fi transformată într-un heleşteu de depozit de cianuri cu o suprafaţă de 6 km². Se estimează că proiectul ar produce în total 196 milioane tone de deşeuri de cianuri. Compania Gabriel Resources Ltd. nu a primit încă toate autorizaţiile necesare pentru începerea proiectului şi a pierdut o serie de procese intentate de către organizaţii non-guvernamentale  care se opun acestui proiect.

Academia Română, Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică şi Biserica uniată şi-au exprimat opoziţia faţă de proiectul minier. Se opun de asemenea proiectului numeroase organizaţii non-guvernamentale, mai ales Asociaţia Rezidenţilor Alburnus Maior, organizatoarea campaniei „Salvaţi Roşia Montană” la care s-au asociat Greenpeace şi organizaţii politice precum Federaţia Europeană a Partidelor Verzi. Consiliul European pentru Oraşe Mici şi Sate, cu role consultativ pe lângă Consiliul Europei, a depus recent Ministerului român al Mediului o cerere oficială solicitând refuzarea autorizării proiectului. ICOMOS a transmis în 2007 o scrisoare similară Primului Ministru al României.